Ïnfiinţat în 1922 şi aflat în proces de afirmare ca model media internaţional, radioul BBC a fost nevoit să intre - odată cu declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial - într-o nouă etapă a dezvoltării, considerată de Josef Goebbels, directorul propagandei naziste, invazia intelectuală a Europei.

A doua conflagraţie mondială a fost un conflict total şi brutal, care a angrenat în luptă totalitatea forţelor ce acţionau în interiorul statelor, filtrându-le în paralel pe cele vulnerabile ori pe acelea care prin intensitatea lor redusă ar fi constituit o povară sau un dezavantaj. Ïn această ciocnire uluitoare, radiodifuziunea şi-a demonstrat superioritatea în faţa presei scrise, alterate cu lejeritate de cenzură, şi a luat - ca şi războiul - proporţii mondiale.
Reporterul BBC Alvar Lidell descrie pierderile nemtilor in timpul Bataliei pentru Marea Britanie
Noul context internaţional a obligat statul şi instituţiile media să îşi reorganizeze strategiile externe şi relaţia cu cetăţenii/ascultătorii. Radioul era însă nepregătit pentru rolul de mijloc de propagandă pe care era nevoit să şi-l asume, considerându-l incompatibil cu democraţia, dar în 1940, când John Reith - fostul director al BBC - a preluat cârma Ministerului Informaţiilor, radioul britanic şi-a adaptat tehnologia şi politica editorială necesităţilor conflictului global, consolidându-şi şi colaborarea cu guvernul englez.
Imediat după declanşarea războiului, numeroasele departamente ale radioului BBC au primit noi sedii, în afara Londrei, care puteau fi protejate de atacurile inamicilor. În acelaşi timp, printr-un remarcabil şi ingenios efort ingineresc, din motive de securitate şi eficacitate, toate staţiile naţionale au început să emită pe aceeaşi lungime de undă, noua reţea primind numele The Home Service.
Copii evacuati in Canada vorbind cu parintii lor aflati in Marea Britanie
O schimbare majoră în grila de programe a avut loc în 1939, când emisiunile externe nu au mai fost difuzate în 6 limbi, ci în 14. Acestea au reuşit să contracareze cu succes propaganda nazistă şi să susţină moralul combatanţilor. Pe fondul acestei expansiuni a radioului, cabinetul lui Winston Churchill - care considerase BBC-ul antipatic în anii '30 - a recunoscut beneficiile comunicării pe unde, la fel ca şi generalul De Gaulle, care s-a adresat francezilor de la microfonul instituţiei media britanice de 67 de ori în acea perioadă.
Toate aceste schimbări şi manevre mediatice au avut şi dezavantaje. Ascultătorii au fost nemulţumiţi de noul Home Service al BBC, care a înlocuit apreciatele programe ale serviciului Naţional şi Regional. A fost criticată, de asemenea, abundenţa recitalurilor propagandistice şi a anunţurilor publice, care îndeplineau obiectivele strategice, agasând în aceeaşi măsură consumatorul de informaţie şi de divertisment.
Serviciile străine ale radioului BBC s-au plasat în centrul luptei împotriva expansiunii naziste în Europa şi de aceea activitatea acestora s-a desfăşurat după reguli stricte.
General Jodl Semnarea actului de capitulare a Germaniei
Cenzura a fost în perioada celui de-al Doilea Război Mondial responsabilitatea Ministerului Informaţiilor. Aceasta a acoperit două sfere esenţiale pentru un stat angajat într-un conflict de asemenea dimensiuni: securitatea Forţelor de Apărare şi morala naţiunii. Script-urile radiofonice aveau nevoie de două aprobări pentru a putea fi utilizate. Informaţiile esenţiale pentru planificarea unui bombardament - numărul trupelor, localizarea lor, informaţiile despre membrii Cabinetului sau cele referitoare la familia regală, precum şi numele regimentelor ori datele meteo - nu erau niciodată anunţate public.
În paralel cu acest tip de cenzură cerută de necesităţi funcţiona şi cenzura clasică, impusă în anii '30, când comicilor le fuseseră interzise glumele cu scoţieni, reprezentanţi ai clerului, referitoare la consumul de alcool ori la chestiuni medicale: „no gags on Scotsmen, Welshmen, clergymen, drink or medical matters” .
Cea mai la îndemână marfă în acea perioadă instabilă era informaţia şi cei mai importanţi în ecuaţiile conflictului erau civilii. Din combinaţia acestor două elemente a rezultat rolul esenţial pe care îl avea radioul în strategiile statelor, iar BBC-ul în politica externă britanică. Importanţa uriaşă a acestui instrument a multiplicat riscurile şi a fi angajat al BBC devenise o onoare, dar şi o ameninţare. Bombardamentele repetate direcţionate către Broadcasting House au produs pagube umane şi materiale semnificative şi a obligat în 1940 conducerea BBC să mute sediul Serviciului European în Bush House.
Corespondentul BBC de razboi Robin Duff realizand o inregistrare in timpul aterizarilor din D-Day
Cu toate acestea, reporterii BBC au dat dovadă de curaj, determinare şi profesionalism în lupta împotriva nazismului. Îndemnul adresat de un redactor belgian concetăţenilor săi de a desena cu creta litera V de la Victorie pe uşi şi ziduri a avut un succes extraordinar. Campania V for Victory a avut un impact major şi a ajuns legendară, ascultarea emisiunilor BBC în Europa sub ocupaţie nazistă însemnând condamnare la moarte. Nu este cunoascută identitatea celui care a avut apoi ideea să jongleze cu sunetul şi să o transpună pe suport audio, dar litera V în codul Morse a devenit semnalul de deschidere al emisiunilor secţiilor europene ale BBC.
În 1944, au debutat corespondeţele de război cu titlul War Report, care au obligat conducerea BBC să regândească acest război pe unde şi din punct de vedere tehnologic. Era necesar un echipament portabil şi uşor de înregistrare şi transmisie în timp real, motiv pentru care a fost inventat The Midget, un instrument de comunicare care aducea înregistrarea la urechile ascultătorilor.
Debarcarea din Normandia, ofensiva împotriva Germaniei cunoscută ca The D-Day, a fost un moment decisiv nu doar pentru câştigarea războiului împotriva nazismului, ci şi pentru victoria pe unde a BBC. Radioul a relatat aterizarea trupelor pe plajele din Normandia, a fost alături de soldaţii trimişi pe front pe tot parcursul operaţiunilor de recâştigare a Europei şi a anunţat, în 1 mai 1945, moartea lui Adolf Hitler.
John Snagge anunta celebra D-Day in 6 iunie 1944
.jpg)
În perioada 1939-1940, BBC-ul a fost redefinit din punct de vedere tehnologic, din prisma politicii editoriale şi a relaţiei cu statul, câştigându-şi un loc aparte în sufletele milioanelor de ascultători din lumea întreagă. Radioul britanic a cunoscut o dezvoltare pe care nici măcar Reith nu ar fi putut să o prevadă în anii '30 şi după cum Desmond Hawkins avea să spună, „în anii care au urmat, dacă erai călător prin Europa, trebuia doar să menţionezi că vii din partea BBC şi [oamenii] ţi-ar fi strâns mâna şi ai fi fost onorat ca prieten.”
Sursa fotografiilor http://www.bbc.co.uk/schoolradio
Alina Radulov
Lordul Reith de Stonehaven (1889-1971) a fost primul care a ocupat funcţia de director-general al British Broadcasting Company, în primii ani de la înfiinţarea coporaţiei, când nimeni nu ar fi intuit dimensiunile pe care avea să le atingă, în deceniile de istorie, gigantul englez. Acesta a modelat instituţia şi a creat o scală de valori ce au transformat serviciul radio dintr-un experiment tehnologic într-un lider media internaţional.

La o cafea, la un ceai, la un café-concert…
.