Cronică de film: Marţi, dupa CrăciunDecember 2010 |

Radu Munteanu, omul responsabil atât cu regia, cât şi (parţial) cu scenariile pentru Furia (2002), Hîrtia va fi albastră (2006), Boogie (2008) şi, iată, la fel de mult aşteptatul Marţi, după Crăciun, lansat în august 2010, dovedeşte încă o dată! "S-a ridicat la măsură aşteptărilor", s-ar spune. Le-a depăşit cu mult, aş spune eu. Dar Marţi, după Crăciun nu vorbeşte despre aşteptări. Iar asta e, fără dubiu, unul dintre aspectele foarte importante.

Dacă s-a tot vorbit despre ingrediente ce se repetă la nesfârşit în filmul românesc de după '89 (afirmaţie cu care sunt şi nu sunt de acord), Marţi, după Crăciun reuşeşte printr-o optică destul de diferită.

Scenele lungi, grăbite aproape niciodată, pauzele foarte dese şi detaşarea fantastică, urmează, desigur, o "reţetă" foarte bine cunoscută, dar mai puţin sau deloc utilizată la noi.

Povestea?...Paul Hanganu, soţ de zece ani şi tata de opt, are, de aproximativ şase luni, o relaţie extraconjugală cu o tânără stomatolog. (Maria Popistaşu, cunoscută publicului larg o dată cu Legături bolnăvicioase, povestea Ceciliei Ştefănescu, adusă pe ecrane de Tudor Giurgiu) Crăciunul îl mută pe acesta, o dată cu recunoaşterea în faţa soţiei, din situaţia de a lua o hotărâre, în aceea de a pleca.

Toate cele trei scene care o au ca şi protagonistă pe Maria Popistaşu pun în temă: prima, cea cu care de altfel se şi începe, ne anunţa asupra relaţiei şi totodată a piedicilor acesteia. A doua, scena "confruntării" de la cabinetul stomatologic, care se petrece, şi ea, într-un cu totul alt fel decât ar fi, probabil de aşteptat, dar, la fel că celelalte, bucurându-se de un firesc absolut surprinzător, le pune faţă în faţă pe cele două femei. Cea de-a treia stă să confirme încă o dată intenţiile, atât ale soţului, cât şi ale amantei acestuia, cu privire la ceea ce urmează să se întâmple.

Împreună cu scenele din familie, ori convorbirile telefonice care surprind foarte bine prăbuşirea, căreia, la fel, i se dă tot timpul de care are nevoie, cea de-a doua confruntare, a soţilor, vine să le continue, foarte natural, pe celelalte.

Abordarea este cu totul justificată aici, când mai mult decât drama propriu-zisă (care este, oricum, prezentă, în formele ei specifice), contează personajele, timpul oferit şi parcursul lent al acestora, eliberate fiind de aproape orice formă de cenzură. Scena cadourilor, simbol al unei alte "demascari", cea a Craciunului in sine, vine ca un pilon de susţinere în acest sens.

În afara Mariei Popistaşu, -o alegere foarte interesantă şi de această dată-, atât Dragoş Bucur cât şi Mirela Oprişor şi Mimi Brănescu (soţi în film şi nu numai!) sunt actori ce pot fi văzuţi şi în celalte trei ecranizări ale lui Radu Munteanu, nu cu mult mai sus amintite. O surpriză foarte plăcută este, de asemenea, Victor Rebengiuc pe care m-am bucurat să îl revăd, aşa cum speram, după rolul din Legenda marelui inchizitor, spectacolul găzduit de TNB.


Marţi,după Crăciun - o analiză îndeaproape dintr-un punct clar şi definitoriu al unei familii aflate pe punctul de a se destrăma. O oprire asupra unui fenomen tot mai vizibil. Statisticile prezintă anul 2007 ca an-record în materie de divorţuri în România, în 2007 înregistrându-se tot atâtea dosare de divorţ cât în perioada 2000-2006 la un loc.

Cristian Opriş